La acest preparat denumirea de slambuc este folosit și acceptat doar dacă este făcut la foc deschis. Este un fel de "marcă înregistrată" a ciobanilor din pustă 😊 Ei zic că , făcută pe aragaz ...nu mai se mai poate numi , slambuc 😊

Bunica mea gătea acest fel la foc deschis în vas de fontă pe plita sobei. În general vara când gătea în bucătăria de vară deschisă parțial , unde nu era problemă cu fumul care ieșea de la sobă.
Lua jos primele două inele de pe plita astfel încăt flacăra să ajungă direct la oală.
Frământa repede aluatul din două ouă , întindea două pături și tăia lăștile triunghiulare sau făcea păturile cu o zi înainte , o lăsa să se usuce ca apoi le spărgea cu mâna în forme mari neregulate "lebbencs".
Tăia slănină afumată cuburi și le punea direct în oală la topit . Când erau destul de rumene scotea o parte din ele pe farfurie pentru ornatul final.
Apoi urmau lăstile pe care le sfărăia în unsoarea fierbinte. Le scotea apoi pe farfurie și în unsoare urma ceapa și feliile de cârnat afumat pe care le punea la rumenit, apoi cartofii tăiați felii și apă cât cupinde. Când cartofii erau aproape gata , punea lăstile înapoi , condimenta și învârtea totul până lăștile erau pătrunse bine și învăluite de cartofii zdrobiți.
Din momentul în care se punea lăștie înapoi nu se mai amesteca cu lingura de lemn ci scutura totul cu ajutorul urechilor oalei urmărind să nu se prindă conținutul de fundul sau marginea oalei dar totul să se pătrundă foarte bine și să prindă o ușoară pojghiță rumenă.

La final orna cu bucățelele de jumărele și gata, ne striga la masă.

Sursa:https://www.facebook.com/groups/savoriurbane/permalink/1700531593328258/