Pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului este necesar un asolament raţional întocmit din care să nu lipsească culturile leguminoase anuale sau sola „săritoare“ care cuprinde leguminoase perene sau amestec de graminee şi leguminoase perene.

Dintre leguminoasele anuale cea mai valoroasă ar fi soia, însă este pretenţioasă la umiditate şi, în condiţiile când seceta este tot mai frecventă, iar irigaţiile lipsesc, se apelează la mazăre. Aceasta se însămânţează timpuriu, în mustul zăpezii, şi vegetează în perioada mai răcoroasă folosind apa acumulată în sol în perioada de iarnă şi ajunge la maturitate înainte de apariţia secetei şi arşiţei puternice.

În zonele cu secetă frecventă, cea mai rezistentă dintre leguminoasele anuale este năutul. El are capacitatea ca în perioadele cu stres hidric să-şi înceteze activitatea pe care o reia când apar condiţii favorabile, fără ca prin aceasta să se influenţeze semnificativ nivelul producţiei.

Năutul face parte din familia leguminoase şi se cultivă specia Cicer arietinum.

Boabele de năut care conţin 18-28% proteină, 46-48% amidon şi 6-7% grăsimi se folosesc în alimentaţie – fireşte, prăjite – ca surogat cafea, precum şi în furajarea animalelor.

Se poate cultiva în condiţiile cele mai puţin prielnice pentru alte culturi, pe soluri uşoare şi chiar pe sărături. Are coacere uniformă, nu se scutură la maturitate, tulpinile sunt erecte, uşor de recoltat cu combina.

Năutul are rădăcini viguroase şi profunde, cu mare capacitate de solvire a substanţelor greu solubile din sol.

Tulpina este ramificată, prevăzută cu pori ca şi frunzele şi păstăile, perozitate care îi asigură rezistenţa la secetă.

Perioada de vegetaţie este relativ scurtă, de 90-100 zile, putând valorifica umiditatea acumulată în perioada de iarnă şi maturizându-se înainte de apariţia arşiţelor puternice. Excesul de umiditate este dăunător năutului deoarece se înmulţesc bolile. De aceea nu se irigă, chiar dacă are condiţii nefavorabile de dezvoltare.

Eliberând terenul devreme şi lăsându-l bogat în azot, este o foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă. El se cultivă după cereale păioase sau prăşitoare.

Lucrările solului constau dintr-o arătură la 20-22 cm care să intre în iarnă bine mărunţită şi nivelată, condiţie necesară însămânţării năutului primăvara devreme.

Pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul la adâncimea de însămânţare de 5-6 cm.  Fertilizarea constă în aplicarea a 40-60 kg/ha P2O5 care se încorporează sub brazdă şi, în cazul când este foarte secetă şi bacterizarea seminţei cu nitragin nu dă rezultate, se aplică 30-50 kg/ha de azot în timpul vegetaţiei, la prăşit.

Semănatul se execută primăvara devreme, când în sol se realizează 3-4°C, şi nu trebuie întârziat de teamă că vor apărea temperaturi negative deoarece, în faza tânără, năutul rezistă la -6°C.

Se însămânţează cu maşina pentru prăşitoare, la 50 cm între rânduri, sau în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm, iar între benzi la 70 cm pentru urmele roţilor tractorului.

Se vor asigura 40-45 de boabe germinabile/mp, la 46 cm adâncime, folosind 80-120 kg/ha de sămânţă.

Lucrările de întreţinere urmăresc combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor. Buruienile se combat prin 2-3 praşile, iar, dacă gradul de îmburuienare este ridicat, se aplică şi erbicide.

Pentru combaterea bolilor (antragnoza şi fuzarioza) şi a dăunătorilor (musca minieră a năutului, care are 3-4 generaţii pe an) este necesar să se respecte rotaţia culturilor, să se trateze sămânţa şi în cele din urmă să se aplice insectofungicidele specifice. Recoltarea se execută când majoritatea păstăilor s-au îngălbenit şi boabele sunt tari, folosind combina, iar dacă cultura s-a îmburuienat, se recoltează în două faze. În condiţii de tehnologie corespunzătoare se pot obţine producţii de 2.000-3.000 kg/ha de boabe. Rezultă deci că în orice condiţii există o leguminoasă valabilă în asolament.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Sursa:www.lumeasatului.ro